Psihoterapeut Eugen Hriscu: În România nu avem politici de sănătate publică
Consumul produselor din tutun crește alarmant la nivel global în rândul adolescenților, iar vârsta la care copiii fac primul pas către dependența de nicotina este tot mai mică. Sunt principalele concluzii ale ultimul raport OMS privind consumul de substanțe adictive în rândul adolescenților. Studiul arată că 32% dintre adolescenții de 15 ani au folosit țigara electronică, iar diferențele de gen au fost estompate: procentul este același la fete și băieți. De altfel, vapingul, care beneficiază de marketing agresiv, dispozitive moderne și arome atractive este tot mai popular printre copii.
Medicul psihiatru Eugen Hriscu, psihoterapeut și specialist în prevenirea și tratamentul dependențelor de la Clinica Atelier PSY, vorbește despre pericolul produselor din tutun și lipsa reglementărilor în domeniu.
Dacă este să ne uităm la vinovați, unde este problema?
Când vine vorba de consum de substanțe și dependență, nu poți niciodată să pui responsabilitatea exclusiv pe consumator. Mediul este extrem de important în dezvoltarea unei dependențe. Practic este pe același nivel cu decizia consumatorului și proprietățile farmacologice ale substanței.
Avem de pildă observații care datează din anii 60, după războiul din Vietnam. Soldați americani care erau dependenți de opiu sau heroină se întorc la vatră și renunță la dependența lor în proporții nemaiîntâlnite până atunci pentru orice fel de dependență: 70-80%. Asta având acces în continuare la opiacee în Statele Unite. Diferența era data de schimbarea de mediu.
La fel povestea o doamnă în Republica Moldova când, în training, soldații basarabeni care se întorceau din război din Afganistan, schimbând mediul, întorcându-se acasă, renunțau la consumul de heroină. Nu este o supoziție, acum avem certitudinea că dacă vrem să schimbăm comportamente, trebuie să facem schimbări în mediu.
“Sunt șocat de cât de facil este accesul copiilor la produse din tutun”
Deci mediul creează dependență. Întrebarea următoare decurge firesc: cum schimbăm mediul, cine are responsabilitatea și puterea să facă asta?
Păi mereu când apar în presă subiecte legate de consumul de substanțe la copii, invariabil apare această întrebare ce să facă părinții, cum pot să-i păzească, ce pot face copiii la rândul lor, dar, practic, nimeni nu vorbește despre faptul că acești copii evoluează, se dezvoltă și fac niște alegeri într-un mediu. Că acest mediu poate fi schimbat. Ori, se pare că, în România, avem această particularitate legată de faptul că noi nu avem sănătate publică. Nimeni nu intervine în mediu. Sigur că decidenții pot interveni aici în primul rând și au responsabilitatea să o facă.
Pentru Ministerul Sănătății, nu există sănătate publică. Reclamele la produse din tutun sunt peste tot, pentru multe situații nu există niciun fel de reglementare. Exemplele avem oricând. De pildă, eram în primăvară în Bistrița și am văzut un automat de dispozitive de vapat. Pe stradă, un aparat care funcționa cu cash, bine gândit pentru cei care nu au card. Colorat, frumos, la liber, cu arome. Ca o invitație. Am fost șocat de cât de facil este accesul copiilor la produse de vapat.
Putem spune că în România avem un mediu care chiar încurajează consumul produselor din tutun?
Categoric. Avem un meniu care nu numai că nu-i ajută și nu-i protejează pe tineri dar, de fapt, este principalul factor de risc în momentul de față.
Când primul ministru se duce și face o vizită oficială la Philip Morris, avem un mesaj foarte clar că, de fapt, statul român este extrem de bucuros de colaborarea cu aceste firme. Și că nu dorește sub nicio formă să limiteze sau să reglementeze domeniul. Ca dovadă, noi nu avem trecută expres o legislație foarte clară legată de fumat și vapat în spații publice. Un efect similar avem în zona consumului de alcool.
Este o explozie, un fenomen care ține deja de vreo 10 ani. O explozie a ceea ce se cheamă AlcoPops. Băuturi alcolice cu grad mare, foarte accesibile, marketate, colorate, cu arome. Cum sunt, de pildă, cele cu cidru. De exemplu, prin București poți să comanzi prin Glovo. Au devenit vedeta consumului la copii pentru că sunt extrem de accesibile și extrem de ieftine.
Suntem într-o situație de a pierde bătălia pentru că au creat aceste produse noi pe care le marketează extraordinar de bine.
Dacă decidenții nu intervin, cum producem presiunea care poate genera o schimbare?
Avem nevoie să activăm acea coaliție care a împins cu mari eforturi legislația împotriva fumatului în spații publice închise. Ar trebui să ne unim vocile într-o coaliție care să aducă din nou subiectul pe masa legislativului și să creeze un nou set de reguli și interdicții care să protejeze tinerii.
Dincolo de medici și ONGuri, haideți să ne uităm și spre Institutul Național de Sănătate Publică. Este o instituție complet absentă. Adică ei fac niște campanii care în principal înseamnă câte un poster sau niște pliate, dar sunt complet absenți în a genera poziții și campanii publice.
Adică spunem “consumul de produse din tutun este interzis copiilor sub 18 ani”, după care permitem accesul copiilor la aceste produse. Practic mesajul este că regulile noastre nu sunt chiar de respectat. Și e un fel de făcut cu ochiul, ceva de genul: dacă ești copil descurcăreț, știi ce e de făcut.
“Tutunul este un drog, iar copiii au nevoie să știe asta”
Pentru că am ajuns la această laxitate, este consumul de tutun răul cel mai mic, așa cum adesea e numit?
Tutunul este un drog, doar că e un drog pe care oamenii îl știu, cu care s-au obișnuit, care aduce probleme grave pe termen îndelungat, iar dacă nu ți se întâmplă nimic și toată lumea în jur face asta, crezi că e ok. Dar consumul de tutun este de fapt gateway-ul către produsele și drogurile legale. Iar copilul primește un mesaj că, de fapt, există un soi de acceptare și permisivitate. Că una spunem și alta facem.
Valabil și pentru accesul la alcool și la jocuri de noroc – droguri foarte accesibile adolescenților
România nu are nici măcar o singură curiculă de prevenire a fumatului și dependenței de substanțe. Sunt inițiative, o doamnă dirigintă cheamă un doctor să le vorbească copiilor la Școală altfel, vine Antidrogul, le spune să nu consumați că ajungeți la pușcărie… și de fapt pe fumat nici nu cred că mai vine cineva. Poate doar dacă e vreun pneumolog printre părinți.
“Scapă cine poate, dar nu ne interesează cine”
Avem așa o viziune aproape spartană asupra mediului școlar și a întregii societăți de altfel.
Aseară treceam de la Unirii spre Universitate, iar pe partea stângă s-a deschis o chestie care se cheamă Elf Bar. Care e așa o feerie… o locație cu lumini, cu ecrane mari, cu niște culori, care parcă dansează în noapte și toate rafturile pline cu produse de vapat.
Era târziu și din întuneric se decupează această insulă de lumină și culoare. Mă gândeam, nici nu mai e nevoie de reclama. Magazinul în sine este o reclama foarte eficientă și atrăgătoare. Cumva pe principiu scapă cine poate, dar nu ne interesează cine.
